În ultimii cinci ani, livrarea de colete a intrat într-o fază de maturizare accelerată. A crescut nu doar numărul de expedieri, ci și complexitatea rețelelor, presiunea pe marje, exigențele de sustenabilitate și rigorile de reglementare. „Ultimul kilometru” concentrează astăzi decizii tehnologice, operaționale și comerciale care, luate corect, fac diferența dintre un serviciu comod, ieftin și verde — și unul lent, costisitor și greu de scalat. Mai jos, un ghid practic despre tendințele care vor remodela piața în Europa (și nu numai) până la sfârșitul deceniului, cu exemple și cifre actuale.
1) Out-of-Home devine standardul de facto: lockerele și punctele de colectare
Cea mai vizibilă schimbare a ultimilor ani este migrarea rapidă de la livrarea la ușă spre out-of-home (OOH): lockere automate și puncte de ridicare în magazine, benzinării, oficii poștale sau puncte de proximitate. Motivele sunt simple: costuri mai mici pe colet, rată scăzută a livrărilor eșuate și disponibilitate 24/7 — un pachet de avantaje greu de egalat de curierul clasic. Presiunea pe expeditori și transportatori este reală: „ultima milă” generează 60–70% din costul total al rețelei de livrare, iar consolidarea coletelor către lockere și PUDO diminuează aceste cheltuieli și emisiile aferente.
Nu e o surpriză, așadar, că marii operatori europeni și rețelele poștale extind agresiv infrastructura de lockere. Presa economică documentează valul din 2024–2025: competiție pentru locații „premium”, ritm intens de instalări și pivotări strategice către OOH pentru a reduce costurile cu forța de muncă și a oferi opțiuni mai flexibile consumatorilor. Dinamica e aceeași în mai multe piețe: creșterea comerțului electronic, preferința pentru ridicarea oricând a coletelor și presiunea inflaționistă asupra costurilor de livrare.
Pe măsură ce densitatea rețelelor crește, apare o nouă etapă: interoperabilitatea. Orașele supra-aglomerate nu tolerează bine trei lockere diferite în același colț de stradă; soluția este „open locker networks” — bănci de lockere accesibile mai multor transportatori, cu tarife și API-uri standardizate. În mai multe state europene vedem deja proiecte deschise sau parteneriate între operatori, cu scopul de a evita dublarea investițiilor și a simplifica experiența pentru clienți. Tendința e alimentată și de discuțiile la nivelul organismelor de reglementare poștală din UE.
Un detaliu important pentru strategiile de mediu: livrarea OOH (în special la lockere) poate reduce emisiile de CO₂ cu ~30% față de livrarea la domiciliu, atunci când clienții combină ridicarea cu deplasări pe jos, cu bicicleta sau cu transportul public. Pentru multe orașe, asta înseamnă mai puține opriri pe străzi înguste, mai puțin trafic de livrare și o calitate mai bună a aerului.
2) „Ultimul kilometru” se electrifică: reglementări, infrastructură și ținte clare
Dacă până acum electrificarea flotelor de livrare a fost un „nice to have”, în anii care vin devine obligație strategică. UE a adoptat în 2024 noile standarde de CO₂ pentru vehicule grele: reducere de −45% până în 2030, −65% până în 2035 și −90% până în 2040 pentru noile camioane — o curbă ambițioasă care împinge toată logistica, inclusiv middle-mile și city-hub-urile, către zero emisii. În paralel, AFIR (Regulamentul privind infrastructura pentru combustibili alternativi) impune ținte obligatorii pentru stații de încărcare de-a lungul rețelei TEN-T, inclusiv hub-uri de mare putere pentru vehicule grele la intervale prestabilite. Pe scurt: în multe coridoare rutiere europene, încărcarea rapidă pentru vehicule comerciale devine normalitate până la finele deceniului.
Raportările Comisiei confirmă ritmul: obiective intermediare în 2025 și 2027 și extindere masivă până în 2030, încât lipsa infrastructurii să nu mai fie un blocaj pentru electrificarea flotelor. În unele țări mari au apărut deja programe naționale dedicate pentru rețele rapide de încărcare a camioanelor. Pentru ultimul kilometru, asta se traduce prin vehicule comerciale ușoare electrice, cargo-bike-uri electrice pentru hiperlivrare urbană și micro-hub-uri de proximitate alimentate cu energie curată.
3) AI mănâncă logistica: de la rute și ETA la previziunea volumelor
Când volumele cresc, garajele și algoritmii devin mai importante decât depozitele. Optimizarea rutelor cu AI aduce economii cu două cifre la carburant și kilometri parcurși, prin adaptarea în timp real la trafic, ferestre orare, capacități de încărcare și livrări cu prioritate. În paralel, algoritmii de forecast reduc vârfurile neprevăzute, calibrează capacitatea flotei și alocă dinamic curieri între livrarea la domiciliu și OOH. Literatura recentă și studiile de caz din industrie indică scăderi de 10–20% ale consumului și îmbunătățiri consistente ale on-time rate atunci când se trece de la planificare statică la modele predictive.
În plus, acolo unde livrarea la ușă rămâne preferată, AI ajută la ETA-uri mai precise, detectarea zonelor cu risc de furt („porch piracy”) și automatizarea deciziilor privind redirecționarea către un locker apropiat atunci când riscul e ridicat sau clientul lipsește. Cum ultimul kilometru este cea mai scumpă verigă a lanțului, fiecare procent de eficiență câștigat cu AI se vede direct în P&L.
4) Conformarea vamală și fiscală devine avantaj competitiv (ICS2 și ViDA)
Import Control System 2 (ICS2), sistemul UE de securitate și analiză de risc pre-sosire, a intrat în faza a treia în iunie 2024 și s-a extins treptat din maritim către rutier și feroviar. Pentru jucătorii din e-commerce și logistică asta înseamnă date de calitate la nivel de linie de factură (inclusiv HS-6), descrieri clare ale mărfurilor și declarații trimise corect înainte de intrare — altfel riscul de întârzieri, reținere sau sancțiuni crește semnificativ. În 2025, tot mai multe fluxuri multimodale au intrat sub ICS2, iar capacitatea de a genera/valida informații la sursă a devenit parte din promisiunea comercială („livrări rapide, fără surprize la frontieră”).
Tot la capitolul conformare, pachetul „VAT in the Digital Age” (ViDA) a fost adoptat de Consiliul UE pe 11 martie 2025. Vin schimbări etapizate până la finalul deceniului: raportare digitală bazată pe e-facturare, extinderea OSS pentru simplificarea înregistrărilor și reguli actualizate pentru platforme și marketplace-uri. Pentru comercianții transfrontalieri, ViDA promite mai puține înregistrări multiple și o trasabilitate fiscală mai bună; pentru transportatori și operatorii 3PL, înseamnă integrare strânsă cu sistemele clienților și verificări automate ale consistenței datelor de taxare.
Concluzie practică: actorii care investesc în calitatea datelor vamale și fiscale (master data, clasificări HS, descrieri standardizate, integrare cu WMS/TMS/ERP) nu doar evită blocajele, ci câștigă timp de tranzit — iar timpul rămâne valuta forte a e-commerce-ului.
5) Politicile de retur se înăspresc — dar devin și mai inteligente
Retururile sunt o gaură în buget: cost logistic dublu, valoare blocată în stoc, risc de devalorizare. În modă, în Europa, aprox. 1 din 5 articole cumpărate online se întoarce la expeditor — iar la încălțăminte se ajunge și mai sus. Nu e de mirare că tot mai mulți retaileri testează taxe la retur sau politici diferențiate pentru „serial returners”.
În 2024–2025, tendința de a renunța la retururi gratuite s-a accelerat în Europa, chiar dacă a generat discuții aprinse despre impactul în conversie. Compromisul care se conturează: retur gratuit către OOH (locker/PUDO), dar plătit de la domiciliu, plus stimulente pentru „try-before-you-buy” responsabil și ghiduri de mărimi mai bune. În spate, AI-ul face trierea: ce se recondiționează și reintră în stoc rapid, ce se direcționează spre outlet sau reciclare. Pentru operatorii de livrare, returul devine primă sursă de volum pentru OOH și motiv suplimentar de a densifica rețelele.
6) Dronele și autonomia: de la hype la nișe scalabile
Dronele pentru livrare vor rămâne, pe termen scurt, o soluție de nișă — dar una în creștere pentru rute medicale și coridoare bine definite. Europa are cadrul de reglementare în lucru de câțiva ani (U-space și pachete conexe), iar autoritățile aeronautice indică explicit că primele operațiuni comerciale la scară vor fi livrările de bunuri (înaintea taxiurilor aeriene). În Europa Centrală și de Est, rețele medicale private au început deja transportul de probe biologice cu drone pe distanțe medii, iar unele state au acordat autorizații comerciale în anumite condiții BVLOS. Pe măsură ce costul bateriilor și fiabilitatea platformelor se îmbunătățesc, vom vedea tot mai multe coridoare dedicate (spitale, insule, zone greu accesibile).
Realitatea tehnică, totuși, impune prudență: integrarea în spațiul aerian e complicată, acceptarea socială nu e un lucru garantat, iar economia nu se încadrează în categoria livrărilor urbane generale fără o densitate mare de comenzi și puncte de încărcare fixe. Pe perioada 2026–2030, șansele cele mai bune de scalare rămân medical, piese critice și rural — eventual cu integrare în rețele OOH (ridicare din „drone hubs” controlate).
7) Lockere cu temperatură controlată și „fresh last mile”
Creșterea comenziilor de produse sensibile la temperatură (mâncare gătită, lactate, cosmetice, suplimente, OTC) împinge operatorii să testeze lockere frigorifice și soluții „ambient/chilled/frozen” pe același site. În 2024, au apărut primele lockere dedicate coletelor la rece în capitale europene, cu emisii mai mici decât livrarea clasică și cu beneficii evidente pentru confortul clienților. În paralel, piața cold chain europeană accelerează, împinsă de retail alimentar online și de cerințele stricte de calitate. Pentru operatori, această nișă aduce tarife mai mari per colet, dar și cerințe grele de SLA și trasabilitate.
8) Automatizare în hub-uri: sortare, DWS și orchestrare în timp real
Dacă ultimul kilometru devine mai „deștept”, hub-urile trebuiesc să țină pasul. Piața sistemelor de sortare automată și a soluțiilor DWS (dimensionare-cântărire-scanare) crește constant: operatorii înlocuiesc benzi vechi cu cross-belt rapide, adaugă vision AI pentru citiri stabile și conectează totul la TMS/WMS pentru decizii la minut (redirecționări către locker vs. domiciliu, re-promisiuni ETA, consolidări pe traseu). Investițiile merg acolo unde ROI-ul e clar: mai puține erori, mai puține „mis-sorts”, personal mai bine folosit pe excepții și date curate pentru facturare corectă pe volumetric.
9) Forța de muncă în livrări: algoritmi sub lupă și reclasificări posibile
Un alt dosar fierbinte în UE este cel al muncii pe platforme (inclusiv crowd-shipping și livrări on-demand). Directiva (UE) 2024/2831, adoptată în toamna lui 2024, introduce prezumția de raport de muncă în anumite condiții și reguli de transparență pentru algoritmi (inclusiv dreptul de a contesta deciziile automatizate). Statele membre au timp până în decembrie 2026 să o transpună, dar efectele comerciale se calculează deja: costuri potențial mai mari pentru modelele ultra-flexibile de flotă, cerințe noi de guvernanță a datelor și obligații privind monitorizarea umană a sistemelor. Oricine mizează pe crowdsourcing masiv în ultimul kilometru trebuie să facă scenarii „ce-ar fi dacă” pentru 2026–2027.
Ce înseamnă toate acestea, în practică?
a) Re-desenează mixul de livrare în jurul OOH
Dacă astăzi livrarea la domiciliu domină, în 2–3 ani OOH ar trebui să fie opțiunea implicită în UX: setată by-default la checkout, cu motive bune pentru client să o păstreze (ridicare 24/7, retur gratuit la locker, tracking mai clar). În orașele mari, țintește acoperire la 500–800 m pentru cei mai mulți clienți activi. Caută rețele deschise sau parteneriate multi-carrier; dublarea infrastructurii nu se mai justifică economic nici pentru operatori, nici pentru orașe.
b) Pune electrificarea pe un Gantt cu date fixe
AFIR și țintele de CO₂ nu sunt „opționale”. Creează foi de parcurs pentru flote (înlocuiri etapizate), semnează din timp contracte de încărcare pe coridoarele TEN-T relevante și testează cargo-bike-uri pentru zone dense sau istorice. Monitorizează schemele de sprijin și licitațiile publice pentru hub-uri de încărcare — sunt momente bune să legi investiția de o reducere de OPEX pe termen mediu.
c) Construiește „stack-ul” de date vamale și fiscale
Aliniază-ți catalogul de produse la HS-6, normalizează descrierile comerciale, mapează corect țările de origine și fluxurile IOSS/OSS. ICS2 și ViDA penalizează latența și inconsistența; în schimb, cei care joacă „data-first” își reduc timpii de frontieră și rata de inspecții. Integrează validatori automați în WMS/TMS și monitorizează erorile ca pe un KPI de calitate.
d) Rezervați un loc pentru IA acolo unde rentabilitatea investiției este imediată.
Începe cu optimizarea rutelor și ETA-uri (sunt cele mai ușor de măsurat și justificat), apoi treci la previziuni de volum și orchestrare între OOH și la domiciliu. Setează-ți un „control tower” cu telemetrie în timp real, alerte de risc și reguli de redirecționare; rezultatul se vede în kilometri, în carburant și în NPS.
e) Reproiectează returul ca produs
Stabilește politici diferite pentru canale (gratuit la locker, tarif din ușă), integrează sloturi de drop-off în aplicație și oferă refund instant pe OOH pentru a muta comportamentul. Modelează-ți SKU-urile cu rata de retur ca atribut comercial: cele cu risc mare primesc imagini/descrieri suplimentare, recomandări de mărimi și, când e cazul, tarif de retur clar afișat de la început.
În perspectivă
Până în 2030, livrarea de colete în Europa va arăta radical mai „fixă” și mai „verzuie/eco”: multe opriri vor fi în lockere sau PUDO, flotele vor fi electrice pe coridoarele principale, iar datele corecte și la timp vor conta cât un depozit în plus. Dinspre orașe vin semnale clare: spațiul public e limitat, iar operațiunile care reduc traficul și emisiile sunt binevenite. Dinspre reglementări, UE nu mai „sugerează”, ci impune ținte. Iar dinspre tehnologie, AI devine stratul invizibil care optimizează totul — de la hub-uri la curieri, de la frontieră la ușa (sau lockerul) clientului.
Cei care își calibrează acum mixul de livrare, electrificarea, conformarea și automatizarea vor culege dividende într-o piață unde volumul crește, dar veniturile pe colet nu mai țin pasul la fel de repede. Într-un context în care să livrezi „corect, curat și previzibil” e mai greu decât să livrezi „repede”, avantajul competitiv va fi dat de echilibrul dintre cele trei — și de curajul de a muta default-ul din ușă* în locker.